riglă

română

Etimologie

Din neogreacă ριγχλα (ríghla) „regulă”.

Pronunție

• AFI: /'ri.glə/

Substantiv

Declinarea substantivului riglă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	riglă	rigle
Articulat	rigla	riglele
Genitiv-Dativ	riglei	riglelor
Vocativ	riglă	riglelor

1. piesă plată, lungă și dreaptă, făcută din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradată, cu care se trag linii drepte, se verifică suprafețe plane etc., linie, lineal.
2. piesă de lemn groasă și lată, folosită în construcții.
3. unealtă metalică sau de lemn, folosită în metalurgie pentru netezirea și îndepărtarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare.

Cuvinte derivate

• riglat

Cuvinte compuse

• riglă de calcul

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• lărgi
• ragil

Referințe

• DEX '98 via DEX online