răzbuna

română

Din răz- + bun.

Conjugarea verbului răzbuna
Infinitiv	a răzbuna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	răzbun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să răzbune
Participiu	răzbunat
Conjugare	I

(v.refl. intranz.) a-și face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate.
(v.refl. intranz.) a-și vărsa focul, mânia, necazul pe cineva.
(v.tranz.) a da satisfacție cuiva care nu este în măsură să-și facă singur dreptate, pedepsind în numele lui pe cel de la care a suferit un rău.
(v.tranz.) a răscumpăra.
(v.refl.) (pop.) (la pers. 3) a se face vreme bună, a se lumina, a se însenina.
(v.refl.) (despre nori) a se împrăștia.

A răzbuna (pe cineva) de inimă sau (refl.) a i se răzbuna (cuiva) inima = a (se) înveseli