săgetătură

română

Etimologie

Din a săgeta + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /sə.ʤe.tə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului săgetătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	săgetătură	săgetături
Articulat	săgetătura	săgetăturile
Genitiv-Dativ	săgetăturii	săgetăturilor
Vocativ	săgetătură	săgetăturilor

1. tragere cu arcul; săgetare.
2. lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată.
3. (fig.) durere vie, pătrunzătoare, care străbate pe neașteptate o parte a corpului; junghi.
4. (pop.) nume dat mai multor boli, la oameni și animale, care se manifestă prin dureri acute de cap, ochi, nas măsele etc.
5. (pop.) congestie cerebrală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online