săgeta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină sagittare.

Pronunție

  • AFI: /sə.ʤe'ta/


Verb


Conjugarea verbului
săgeta
Infinitiv a săgeta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
săgetez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să săgeteze
Participiu săgetat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lovi, a răni, a ucide cu săgeata.
  2. (v.intranz.) a arunca săgeți cu arcul.
  3. (v.tranz.) (fig.) a produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită.
  4. (v.tranz.) a provoca sau a simți o emoție puternică și bruscă.
  5. (v.tranz.) a se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea.
  6. (v.tranz.) a face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva.
  7. (v.intranz.) (fig.) a se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a țâșni.
  8. (v.intranz.) a fulgera; a trăsni.
  9. (v.tranz.) (fig.) (despre un izvor de lumină) a împrăștia raze.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe