simfonie

română

Etimologie

Din latină symphonia, franceză symphonie.

Pronunție

• AFI: /sim.foˈni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului simfonie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	simfonie	simfonii
Articulat	simfonia	simfoniile
Genitiv-Dativ	simfoniei	simfoniilor
Vocativ	simfonie	simfoniilor

1. (în trecut) ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compoziție muzicală instrumentală (cu soliști, cor); (sens curent) compoziție muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de obicei trei sau patru părți.
2. (fig.) ansamblu (armonios) de elemente care concură la producerea unui anumit efect; (spec.) îmbinare armonioasă de culori.

Cuvinte derivate

• simfonism

Cuvinte compuse

• simfonie concertantă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online