strănepoată

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din strănepot.

Pronunție

  • AFI: /strə.ne'po̯a.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
strănepoată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strănepoată strănepoate
Articulat strănepoata strănepoatele
Dativ-Genitiv strănepoatei strănepoatelor
Vocativ strănepoato strănepoatelor
  1. copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunii lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui.


Traduceri

Referințe