tête

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : tete, tète, tetë, tété, tētē, tę̋tę̌, tê tê

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie teste, care provine din franceză veche teste < latină testa („cărămidă; ulcior, oală”). Înlocuise cuvântul moștenit chef (din latină caput), care este încă folosit în unele expresii.

Înrudit cu catalană testa, italiană testa, occitană tèsta, testa, portugheză testa, română țeastă și spaniolă tiesta.

Pronunție

  • AFI: /tɛt/
  • (Regiunea Lorraine, Belgia și Elveția) AFI: /tɛːtʰ/
  • (Quebec) AFI: /tɛɪ̯tʰ/


Substantiv

tête f., têtes pl.

  1. (anat.) cap
    Avoir la tête ronde, la tête plate, la tête pointue. — Avoir la tête enfoncée dans les épaules.
  2. (fig.) cap
  3. (p.ext.) cap, șef, conducător
  4. (la fotbal) cap
  5. (fam.) tip inteligent
    Ce type-là, c'est une tête.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Omofone

Locuțiuni

Expresii

Vezi și

Referințe