tandem

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tandem.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tandem
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tandem tandemuri
Articulat tandemul tandemurile
Genitiv-Dativ tandemului tandemurilor
Vocativ tandemule tandemurilor
  1. bicicletă pentru două persoane, cu două șei așezate una în spatele celeilalte, acționată de două perechi de pedale.
  2. cilindru compresor mecanic cu doi tăvălugi, egali ca mărime, ca formă și ca greutate.
  3. sistem tehnic acționat din două sau mai multe puncte situate pe direcția mișcării întregului sistem pe direcția mișcării elementului conducător al mecanismului motor.
  4. mașină-unealtă cu mai multe posturi de lucru pentru operații succesive de prelucrare a aceleiași piese.
  5. (fig.) grup de două persoane (nedespărțite).


Traduceri

Referințe