travail

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie travail, care provine din franceză veche travail < latină populară tripalium („instrument de tortură”), din latină tripālis („cu trei pari”).

Înrudit cu catalană treball, italiană travaglio, occitană trabalh, portugheză trabalho și spaniolă trabajo.

Pronunție


Substantiv

travail m., travaux pl.

  1. muncă
  2. lucru, serviciu, slujbă
  3. (p.ext.) loc de muncă, serviciu, oficiu
  4. (p.ext.) profesiune, ocupație, meserie

Sinonime

Cuvinte derivate

Omofone

Locuțiuni

Expresii

Referințe