tronc

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție


Interjecție

  1. cuvânt care imită zgomotul produs de o ciocănire, de o cădere, de trântirea unui lucru etc.
  2. exclamație care exprimă surpriza în fața unui lucru neașteptat sau a unei situații neprevăzute.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a-i deveni cuiva drag dintr-o dată; a îndrăgi (pe neașteptate)
  • (fam.) Tronc, Marghioalo, = se spune când cineva face sau spune ceva nepotrivit cu situația în care se găsește


Traduceri

Referințe