veveriță
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Etimologie
Din slavă (veche) vĕverica, care provine din proto-slavă *veverъka < inevitabil din proto-indo-europeană *wer-. Confer aromână viviritsã, neogreacă βερβερίτσα (ververítsa). Înrudit cu latină viverra.
Pronunție
- AFI: /'ve.ve.ri.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului veveriță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | veveriță | veverițe |
Articulat | veverița | veverițele |
Genitiv-Dativ | veveriței | veverițelor |
Vocativ | veveriță, veverițo | veverițelor |
- (zool.) (Sciurus, mai ales Sciurus vulgaris) mamifer rozător de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă, care trăiește pe arbori.
- (fig.) epitet dat unei fete vioaie, zglobii.
Sinonime
- 1: (zool.) (înv.) sângeap
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|