Sari la conținut

viola

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Viola, víóla, violă

Etimologie

Din latină violare.

Pronunție

  • AFI: /vi.oˈla/


Verb


Conjugarea verbului
viola
Infinitiv a viola
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
violez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să violeze
Participiu violat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (legi, angajamente, dispoziții) a nesocoti, comițând o abatere; a încălca.
  2. (obiecte bine închise) a deschide cu forța; a forța.
    A violat încuietoarea ușii.
  3. (lucruri sau ființe considerate sacre) a supune unui sacrilegiu; a pângări; a profana.
  4. (persoane de sex feminin) a supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori.
    A violat o femeie.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din violă.

Pronunție

  • AFI: /viˈo.la/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru violă.

Referințe





(català)

Etimologie

Din latină viola („violă, pansea”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /viˈɔ.la/
  • (central) AFI: /biˈɔ.lə/
  • (oriental) AFI: /viˈɔ.lə/


Substantiv

viola f., violes pl.

  1. (bot.) violă, pansea

Cuvinte compuse

Expresii

Etimologie

Origine incertă, probabil din occitană viula < viular („a cânta la violă”).

Substantiv

viola f., violes pl.

  1. (muz.) violă
  2. (s.m. și f.; muz.) instrumentist care cântă la viola

Sinonime

Etimologie

Origine incertă..

Substantiv

viola f., violes pl.

  1. (joc) capra

Etimologie

Din violar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru violar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru violar.

Referințe





(čeština)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

viola f.

  1. violă





(English)

Etimologie

Din italiană viola < provensală veche viola.

Pronunție

  • AFI: /vɪˈəʊ.lə/ (Anglia)
  • AFI: /vʌɪˈəʊ.lə/ (Anglia)
  • AFI: /vɪˈoʊlə/ (SUA)


Substantiv

viola, pl. violas

  1. (muz.) violă

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din latină medie viola.

Pronunție

  • AFI: /ˈviː.ələ/ (Anglia)
  • AFI: /ˈvʌɪələ/ (Anglia)
  • AFI: /vaɪˈoʊlə/ (SUA)
  • AFI: /vɪˈoʊlə/ (SUA)
  • AFI: /ˈvaɪ.ələ/ (SUA)


Substantiv

viola, pl. violas

  1. (bot.) violă, pansea

Referințe





(italiano)

Etimologie

Din latină viola.

Pronunție

  • AFI: /ˈvjɔla/


Substantiv

viola f., viole pl.

  1. (bot.) violă, pansea
  2. culoare violetă
    culoarea violetă:   

Sinonime

Cuvinte derivate


Adjectiv


Declinarea adjectivului
viola
Singular Plural
Masculin viola viola
Feminin viola viola
  1. violet, vioriu

Sinonime

Etimologie

Din provensală veche viola (astăzi în occitană viula) < latină medie *vitula.

Substantiv

viola f., viole pl.

  1. (muz.) violă

Cuvinte compuse

Etimologie

Din violare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru violare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru violare.





(Latina)

Etimologie

Diminutiv al lui *ium.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
viola
f. Singular Plural
Nominativ viola violae
Genitiv violae violārum
Dativ violae violīs
Acuzativ violam violās
Ablativ violā violīs
Vocativ viola violae
  1. (bot.) violă, pansea