viola

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Viola, víóla

română

Etimologie

Din latină violare.

Pronunție

  • AFI: /vi.o'la/


Verb


Conjugarea verbului
viola
Infinitiv a viola
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
violez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să violeze
Participiu violat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (legi, angajamente, dispoziții) a nesocoti, comițând o abatere; a încălca.
  2. (obiecte bine închise) a deschide cu forța; a forța.
    A violat încuietoarea ușii.
  3. (lucruri sau ființe considerate sacre) a supune unui sacrilegiu; a pângări; a profana.
  4. (persoane de sex feminin) a supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori.
    A violat o femeie.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din violă.

Pronunție

  • AFI: /vi'o.la/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru violă.





catalană

(català)

Etimologie

Din latină viola.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

viola f., violes pl.

  1. (bot.) violă, pensea

Cuvinte compuse

Etimologie

Origine incertă, probabil din occitană viula < viular.

Substantiv

viola f., violes pl.

  1. (muz.) violă
  2. instrumentist care cântă la viola

Sinonime

Etimologie

Origine incertă..

Substantiv

viola f., violes pl.

  1. (joc) capra





cehă

(čeština)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

viola f.

  1. violă





engleză

(English)

Etimologie

Din italiană viola < provensală veche viola.

Pronunție

  • AFI: /vɪˈəʊ.lə/ (Anglia)
  • AFI: /vʌɪˈəʊ.lə/ (Anglia)
  • AFI: /vɪˈoʊlə/ (SUA)


Substantiv

viola, pl. violas

  1. (muz.) violă

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din latină medie viola.

Pronunție

  • AFI: /ˈviː.ələ/ (Anglia)
  • AFI: /ˈvʌɪələ/ (Anglia)
  • AFI: /vaɪˈoʊlə/ (SUA)
  • AFI: /vɪˈoʊlə/ (SUA)
  • AFI: /ˈvaɪ.ələ/ (SUA)


Substantiv

viola, pl. violas

  1. (bot.) violă, pensea

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină viola.

Pronunție

  • AFI: /'vjɔla/


Substantiv

viola f., viole pl.

  1. (bot.) violă, pensea
  2. culoare violetă
    culoarea violetă:    

Sinonime

Cuvinte derivate


Adjectiv


Declinarea adjectivului
viola
Singular Plural
Masculin viola viola
Feminin viola viola
  1. violet, vioriu

Sinonime

Etimologie

Din provensală veche viola (astăzi în occitană viula) < latină medie *vitula.

Substantiv

viola f., viole pl.

  1. (muz.) violă

Cuvinte compuse

Etimologie

Din violare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru violare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru violare.





latină

(Latina)

Etimologie

Diminutiv al lui *ium.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
viola
f. Singular Plural
Nominativ viola violae
Genitiv violae violārum
Dativ violae violīs
Acuzativ violam violās
Ablativ violā violīs
Vocativ viola violae
  1. (bot.) violă, pensea