violență

română

Etimologie

Din franceză violence < latină violentia, italiană violenza.

Pronunție

• AFI: /vi.o'len.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului violență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	violență	violențe
Articulat	violența	violențele
Genitiv-Dativ	violenței	violențelor
Vocativ	violență	violențelor

1. însușirea, caracterul a ceea ce este violent; putere mare, intensitate, tărie.
2. lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; vehemență, furie.
3. faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale.
4. faptă violentă, impulsivă.

Cuvinte compuse

• violență fizică
• violență sexuală
• violență verbală

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online