wreck
(English)
Etimologie
Din engleză medie wrek, care provine din anglo-normandă wrek < nordică veche *wrek (confer norvegiană și islandeză rek, suedeză vrak). Inevitabil de origine proto-germanică (vedeți *wrekaną).
Înrudit indirect cu wreak.
Pronunție
- AFI: /rɛk/
Substantiv
wreck, pl. wrecks
- ruină, dărâmătură, epavă, paragină, dărăpănătură
- The wreck to your left is the only thing left of our house.
- (fig.) epavă, om distrus, ruină
- He was an emotional wreck after the death of his wife.
- (spec.) accident, avarie
- (jur.) rămășițe de vas (după naufragiu)
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
Verb
| Conjugarea verbului to wreck | |
| Infinitiv | to wreck |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
wrecks |
| Trecut simplu | wrecked |
| Participiu trecut | wrecked |
| Participiu prezent | wrecking |
- a distruge, a avaria
- He wrecked the car in a collision.
- (constr.) a distruge, a demola, a dărâma
- The contractors need to wreck the old building before they can build a new one.
- a (se) ruina, a (se) părăgini, a (se) strica, a (se) dărăpăna
- (în Australia) a demonta vehicule sau obiecte distruse pentru a recupera componente de valoare
- (fig.) a întina, a compromite, a distruge, a dezonora
- His reputation was wrecked.
Sinonime
- 1-2: annihilate, demolish, destroy, devastate, eradicate, extinguish, obliterate, ruin, wipe out
- 3: dilapidate, ruin