zburătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a zbura + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /zbu.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zburătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zburătură zburături
Articulat zburătura zburăturile
Genitiv-Dativ zburăturii zburăturilor
Vocativ zburătură zburăturilor
  1. bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură.
  2. așchie, țandără.
  3. (înv.) sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc.
  4. mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat.
    Departe ca la o zburătură de praștie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe