Sari la conținut

îndura

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină indurare, cu unele sensuri și din franceză endurer.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.du'ra/


Verb


Conjugarea verbului
îndura
Infinitiv a îndura
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		îndur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să îndure
Participiu îndurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi.
  2. (v.refl.) a se arăta milos, bun; a se îndupleca.
  3. (v.refl.) a-i fi milă cuiva de cineva.
  4. (v.refl.) a consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=îndura&oldid=913610”