înnebuni
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.ne.bu'ni/
Verb
| Conjugarea verbului înnebuni | |
| Infinitiv | a înnebuni |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
înnebunesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să înnebunească |
| Participiu | înnebunit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a fi atins de nebunie, de demență; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine.
- Durerea l-a înnebunit.
- (v.tranz.) a face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva.
Cuvinte derivate
Expresii
- (tranz.) Nu mă-nnebuni!, = se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online