șuiera

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină sibilare.

Pronunție

  • AFI: /ʃu.je'ra/


Verb


Conjugarea verbului
șuiera
Infinitiv a șuiera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
șuier
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să șuiere
Participiu șuierat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) a produce un zgomot ascuțit și puternic; a fluiera.
  2. (despre unele obiecte; la pers. 3) a produce un zgomot strident, scurt și intens, atunci când se deplasează, se mișcă, se învârtește sau spintecă aerul cu viteză.
  3. (despre oameni) a scoate un sunet ascuțit, strident și prelung, suflând cu putere aerul printre buzele întredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special.
  4. (v.tranz.) (rar) a-și exprima nemulțumirea, dezaprobarea față de cineva sau de ceva prin fluierături stridente; a fluiera pe cineva; a huidui.
  5. (v.intranz. și tranz.) a emite o succesiune melodică de sunete suflând printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierând.
  6. (despre unele animale, păsări, insecte; la pers. 3) a scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe