țarc

Vezi și : Țarcul, țârc

Un țarc

română

Etimologie

Origine necunoscută. Poate cuvânt autohton. Cf. alb. cark.

Pronunție

• AFI: /ʦark/

Substantiv

Declinarea substantivului țarc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țarc	țarcuri
Articulat	țarcul	țarcurile
Dativ-Genitiv	țarcului	țarcurilor
Vocativ	'	'

1. loc îngrădit (uneori acoperit), unde se adăpostesc sau se închid oile, vitele etc.
2. îngrăditură, gard de nuiele, spini, de spini etc. în jurul unei clăi de fân pentru a o feri de vite; p. ext. suprafața împrejmuită de acest gard.
3. mică îngrăditură făcută din stinghii, în care sunt ținuți copii mici când încep să umble, pentru a li se [limita] spațiul de deplasare.
4. numele unui joc de copii.

Sinonime

• 1: ocol
• 2: arie; fățare

Cuvinte derivate

• înțărca
• înțărcare
• înțărcat
• înțărcătoare
• țărcălău
• țărcușor, țărcuș
• țărcui
• țărcuire
• țărcuit

Traduceri

ocol

aragoneză: corral (Aragonés) m. engleză: pen (English), corral (English) finlandeză: aitaus (Suomi) franceză: corral (Français) m. germană: Pferch (Deutsch) m. greacă: μαντρί (Ελληνικά) (mantrí) n.

italiană: recinto (Italiano) m. poloneză: zagroda (Polski) f. portugheză: curral (Português) m. spaniolă: corral (Español) m. suedeză: inhägnad (Svenska) c., fålla (Svenska) c. turcă: ağıl (Türkçe)

Referințe

• DEX online