Dacia

Dacia

română

Etimologie

Din latină Dacia < de origine dacă.

Pronunție

• AFI: /'da.ʧi.ja/

Nume propriu

Declinarea substantivului Dacia
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	Dacia	invariabil
Articulat	Dacia	invariabil
Genitiv-Dativ	Daciei	invariabil
Vocativ	-	invariabil

1. (în antichitate) țara locuită de geto-daci, care erau împărțiți într-un număr mai mare de state și ocupau un teritoriu cuprins între: râul Tisa (vest), râul Nistru și Marea Neagră (est), Dunăre (sud) și Carpații Păduroși (nord). Regatul dacic a ajuns la cea mai mare întindere a sa în timpul regelui Burebista. Capitala regatului era orașul Argedava.

Cuvinte derivate

• dac, dacă
• dacic

Cuvinte apropiate

• daco-român
• România

Paronime

• Dacia

Traduceri

țară în antichitate; România veche

arabă: داقية (العربية) bielorusă: Дакія (беларуская) (Dakija) bulgară: Дакия (български) (Dakija) catalană: Dàcia (català) cehă: Dácie (čeština) chineză: 達基亞 (中文) coreeană: 다키아 (한국어) croată: Dacija (hrvatski) daneză: Dakien (dansk) ebraică: דאקיה (עברית) engleză: Dacia (English) esperanto: Dakio (Esperanto) estoniană: Daakia (eesti) finlandeză: Daakia (suomi) franceză: Dacie (français) friziană: Daasje (Frysk) georgiană: დაკია (ქართული) (Dakia) germană: Dakien (Deutsch) greacă: Δακία (Ελληνικά) (Dakía)

indoneziană: Dacia (Bahasa Indonesia) italiană: Dacia (italiano) japoneză: ダキア (日本語) latină: Dacia (Latina) lituaniană: Dakija (lietuvių) maghiară: Dacia (magyar) neerlandeză: Dacië (Nederlands) norvegiană: Dakia (norsk) poloneză: Dacja (polski) portugheză: Dácia (português) rusă: Дакия (русский) (Dakija) sârbă: Дакија (српски / srpski) (Dakija) siciliană: Dacia (sicilianu) slovacă: Dácia (slovenčina) spaniolă: Dacia (español) suedeză: Dakien (svenska) turcă: Daçya (Türkçe) ucraineană: Дакія (українська) (Dakija)