T

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Ț, Ť, , t, ț, ť,

convenții internaționale


Simbol

T

  1. (biochim.) simbol pentru treonină și timină
  2. (chim.) simbol pentru tritiu
  3. (fiz.) simbol pentru tesla în termodinamică
  4. (fiz.) simbol pentru tera
  5. (inform.) un limbaj de programare





română

T t

Etimologie

Din limba semitică, prin greacă antică și mai târziu latină.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
T
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ T T-uri
Articulat T-ul T-urile
Dativ-Genitiv T-ului T-urilor
Vocativ - -
  1. a douăzeci și patra literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (consoană oclusivă alveolară surdă).

Cuvinte apropiate

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Referințe