C

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Ć, Ĉ, Ç, Č, Ċ, c, ć, ĉ, ç, č, ċ

convenții internaționale


Simbol

C

  1. (biochim.) simbol pentru aminoacidul cisteină
  2. (chim.) simbol pentru carbon
  3. (fiz.) simbol pentru Coulomb
  4. (fiz.) simbol pentru Celsius (ca în 12°C)
  5. (inform.) cifră hexadecimală reprezentând numărul 12 în baza 10
  6. (mat.) simbol matematic pentru numărul 100, în sistemul roman de scriere a numerelor
  7. (mat.) simbol matematic pentru mulțimea numerelor complexe când este scris dublat (\mathbb{C})





română

C c

Etimologie

Din limba etruscă 𐌂 (C), prin latină, care provine din greacă antică Γ (G, „Gamma”) < de origine feniciană.

Pronunție

  • (în grupurile „ce”, „ci”) AFI: /tʃe/
  • (în grupurile „che”, „chi”) AFI: /k/


Substantiv


Declinarea substantivului
C
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ C C-uri
Articulat C-ul C-urile
Dativ-Genitiv C-ului C-urilor
Vocativ - -
  1. a cincea literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală surdă în grupurilece”, „ci”, oclusivă palatală surdă în grupurileche”, „chi” și oclusivă velară surdă în celelalte poziții).

Cuvinte apropiate

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Referințe