B

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : b

convenții internaționale


Simbol

B

  1. (chim.) simbol pentru bor
  2. (inform.) cifră hexadecimală reprezentând numărul 11 în baza 10
  3. (anat.) grupă sanguină care conține antigenul B pe eritrocite și anticorpul α în plasmă





română

B b

Etimologie

Din greacă antică Β (B, „Beta”), prin latină < poate de origine egipteană sau feniciană.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
B
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ B B-uri
Articulat B-ul B-urile
Dativ-Genitiv B-ului B-urilor
Vocativ - -
  1. a patra literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră).

Cuvinte derivate

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Referințe