ceai
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din tc. çay < ch. 茶 (chá). Cf. ngr. τσάι (tsái).
Pronunție
- AFI: /ʧe̯aj/
Substantiv
| Declinarea substantivului ceai |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceai | invariabil |
| Articulat | ceaiul | invariabil |
| Dativ-Genitiv | ceaiului | invariabil |
| Vocativ | ' | invariabil |
- (Camellia sinensis) arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei băuturi cu efect excitant; p. rest. frunzele (uscate ale) acestui arbust.
Traduceri
arbust
|
Substantiv
| Declinarea substantivului ceai |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceai | ceaiuri |
| Articulat | ceaiul | ceaiurile |
| Dativ-Genitiv | ceaiului | ceaiurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (de obicei urmat de determinări care arată felul) băutură obținută prin macerația, infuzia sau decocția frunzelor de ceai sau a unor plante medicinale.
- Ceai verde.
- Ceai presat.
- reuniune între prieteni, în cursul după-amiezii, la care se servește ceai sau diferite gustări și se dansează.
- timpul, masa (de dimineață) la care se bea ceaiul.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
infuzie de ceai, sau de alte plante
|
|