încredința

română

Etimologie

Din în + credință.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kre.din'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului (se) încredința
Infinitiv	a (se) încredința
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) încredințez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) încredințeze
Participiu	încredințat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere.
2. a împărtăși cuiva o taină.

   A încredința cuiva secretul.

3. (v.tranz.) a confirma, a garanta cuiva ceva.
4. (v.refl.) a se convinge de ceva.

   S-a încredințat de însemnătatea sfatului primit.

5. (v.tranz. și refl. recipr.) (reg.) a (se) logodi.

Sinonime

• 1: înmâna
• 2: destăinui
• 3: asigura
• 4: se convinge, (fig.) se pătrunde

Cuvinte derivate

• încredințare
• încredințat

Cuvinte apropiate

cuvinte apropiate

crede credibilitate credință credul credulitate crez crezare crezământ crezător

crezut incredul încredere încrezământ încrezător încrezut necrezut neîncredere neîncrezător

Traduceri

a confia

afrikaans: aanbetrou (Afrikaans) catalană: confiar (català) cehă: důvěřovat (čeština) engleză: entrust (English) esperanto: konfidi (Esperanto) finlandeză: luottaa (suomi), uskoa (suomi) franceză: confier (français) germană: anvertrauen (Deutsch) greacă: αναθέτω (Ελληνικά) (anathéto)

italiană: confidare (italiano) maghiară: rábíz (magyar) neerlandeză: toevertrouwen (Nederlands) papamiento: konfia (Papiamentu) poloneză: ufać (polski) portugheză: confiar (português) spaniolă: confiar (español) suedeză: anförtro (svenska) turcă: emanet etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online