țanc

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție


Interjecție

  1. (adesea repetat) cuvânt care redă un zgomot ascuțit, metalic.


Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Substantiv


Declinarea substantivului
țanc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țanc țancuri
Articulat țancul țancurile
Genitiv-Dativ țancului țancurilor
Vocativ țancule țancurilor
  1. (reg.) bețisor cu mai multe crestături, cu care se măsoară laptele la stână sau țuica în cazan.

Locuțiuni


Traduceri

Etimologie

Din germană Zinken (dialectală Zanken).

Substantiv


Declinarea substantivului
țanc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țanc țancuri
Articulat țancul țancurile
Genitiv-Dativ țancului țancurilor
Vocativ țancule țancurilor
  1. (reg.) vârf ascuțit și înalt de stâncă.


Traduceri

Anagrame

Referințe