Constanța
Etimologie
Constanța a fost fondată în urma colonizării grecești a bazinului Mării Negre (latină Pontus Euxinus) de către coloniști milezieni în secolele VII-V î.Hr., sub numele de Tomis. Acest nume este probabil derivat din cuvântul grecesc τομή (tomí) însemnând "tăietură, despicătură". Conform legendei, Iason și argonauții săi ar fi poposit aici după ce furaseră "Lâna de Aur". Urmăriți de flota regelui Colhidei, Aietes, l-ar fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, până atunci ținut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute și să adune resturile în vederea ceremoniei funerare, dând astfel argonauților timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor. Însă arheologii consideră mai plauzibil ca tăietura (din linia țărmului) să fi desemnat mai degrabă portul antic, astăzi submers, în fața Cazinoului. O altă posibilă origine a numelui este Tomiris, regina mesageților, un trib scit la vest de Marea Caspică(Herodot).
Milezienii au găsit pe aceste locuri o așezare getică, noul oraș ajungând la nivelul unui polis de-abia în secolul IV-III î.Hr.. Portul folosit de greci pentru comerțul cu locuitorii acestor regiuni (daci, sciți și celți) a înflorit în direcția unui centru urbanistic. Tomis a devenit o parte a Imperiului Roman în anul 46, fiind redenumit Constantiana, dar împărații regatului au considerat acest spațiu încă dinainte de a-l cuceri ca parte a teritoriului lor.
Pronunție
Nume propriu
| Declinarea substantivului Constanța | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Constanța | invariabil |
| Articulat | Constanța | invariabil |
| Genitiv-Dativ | Constanței | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- oraș din România, reședința județului Constanța și cel mai mare oraș al regiunii Sud-Est. Constanța se află pe coasta Mării Negre. Locuitorii se numesc constănțeni.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
|
|