Ross
 Vezi și : ross
|
(English)
Etimologie
Din limba galică ros („promontoriu”).
Pronunție
Nume propriu
Ross
Cuvinte compuse
(Deutsch)
Variante
- (înv.) Roß
Etimologie
Din germana medie de sus ros < germana veche de sus hros, ros
Înrudit cu engleză horse.
Pronunție
- AFI: /ʀɔs/
Substantiv
| Declinarea substantivului das Ross | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ | das Ross | die Rösser, Rosse |
| Acuzativ | das Ross | die Rösser, Rosse |
| Dativ | dem Ross(e) | den Rössern, Rossen |
| Genitiv | des Rosses | der Rösser, Rosse |
- (fig. și livr.) armăsar, fugar, cal (de călărie)
- Der König reitet auf einem Ross daher.
- (reg., gener., în Germania de sud, Austria și Elveția germană) cal
- (peior.) idiot, imbecil, om fără caracter, fraier, tâmpit, prost
Sinonime
- 1-2: (zool.) Pferd, Gaul
- 3: (fig.) Einfaltspinsel, Esel, Hirni, Hornochse, Idiot, Kamel, Rindvieh, Rhinozeros
Cuvinte derivate
cuvinte derivate