și

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : si, Si, SI, .si, -si, , , , , , ŝi, šī

română

Etimologie

Din latină sῑc. Confer italiană , catalană , spaniolă și portugheză sim. Folosit și enclitic pentru a întări pronume sau adverbe, confer același, totuși etc.

Pronunție


Adverb

A.

  1. (stă înaintea părții de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pron. refl. etc. și verb)

I.

  1. (cu sens modal) chiar, în adevăr, cu adevărat.
  2. întocmai, exact.
    Precum a zis, așa a și făcut.
  3. pe deasupra, în plus, încă.
    După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa.
  4. chiar, încă, pe lângă acestea, de asemenea.
    Vezi să nu pățești și tu ca mine.
  5. (pe lângă un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifică gradația);
    O cameră și mai mare.
  6. (în propoziții negative) nici.
    Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc.

II.

  1. (cu sens temporal) imediat, îndată, pe loc.
    Cum îl zări, îi și spuse.
  2. deja.
    Masa se și pune în grădină.

Sinonime

I.

II.

Locuțiuni

  • (loc. adj.) (cu valoare de superlativ) Și mai și = mai bun; mai frumos; mai grozav etc.


Traduceri


Conjuncție

B.

  1. (marcă a coordonării copulative)

I.

  1. (leagă două părți de același fel ale unei propoziții);
    Este voinic și tânăr.
  2. (împreună cu prep. „cu” exprimă relația operației matematice a adunării) plus.
    Doi și cu trei fac cinci.
  3. (ajută la formarea prin adiție a numeralelor de la douăzeci și unu până la nouăzeci și nouă);
    Șaizeci și opt.
  4. (ajută la formarea numeralelor care exprimă numere zecimale, legând partea zecimală de întreg);
    Trei și paisprezece.
  5. (indică adăugarea unei cantități) plus.
    Unu și jumătate.
  6. (leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență);
    Binele și răul.
  7. (așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări, ajută la scoaterea lor în evidență);
    A adus și vin, și mâncare, și cărți.
  8. (în repetiții, ca procedeu stilistic);
    Ia cuvântul și vorbește și vorbește.
  9. (leagă două propoziții de același fel, indicând o completare, un adaos, o precizare nouă);
    Deschide ușa și intră.
  10. (accentuat, în corelație cu sine însuși) atât..., cât...; nu numai..., ci și...
    Are în mână și pâinea, și cuțitul.
  11. (în stilul epic și popular, mai ales în povestire, se așază la începutul frazei, indicând continuitatea desfășurării faptelor);
    Și a plecat fiul de împărat mai departe.
  12. (întrebuințat înaintea unei propoziții interogative sau exclamative, subliniază legătura cu cele povestite anterior);
    Și ce vrei să faci acum?
  13. (întrebuințat singur, în dialog, ca îndemn pentru continuarea unei povestiri);
    Se aude cineva bătând în ușă... – Și? – Mă duc să deschid.
  14. (precedat de adv. „ca” are funcție comparativă);
    a) la fel ca, întocmai ca.
    Se pricepe la pescuit ca și la multe altele;
    b) aproape, aproximativ.
    Treaba este ca și sfârșită.

II.

  1. (marchează coordonarea adversativă) ci, iar, dar.
    Aude vorbindu-se și nu pricepe nimic.

III.

  1. (marcă a coordonării concluzive) deci, prin urmare.
    E o glumă și nu o lua în serios.

Sinonime

I.

II.

III.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Paronime

Expresii

  • Ei și? = ce-mi pasă? ce importanță are?
  • Pa și pusi! sau Pa și pu! = la revedere!, cu bine!
  • Și cu asta, basta! = am terminat!, gata!


Traduceri

Referințe