annoyance

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche anoiance, anuiance. Confer franceză ennui.

Pronunție

  • AFI: /əˈnɔɪəns/


Substantiv

annoyance, (nenumărabil și numărabil; pl. annoyances)

  1. (numărabil) iritare, enervare, deranj, neplăcere
    She expresed annoyance at the slow service.
  2. (numărabil) deranj, supărare
  3. (nenumărabil) starea de om enervat, iritat

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe