arpagic
Aspect
Etimologie
Din turcă arpacik.
Pronunție
- AFI: /ar.paˈʤik/
Substantiv
Declinarea substantivului arpagic | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | arpagic | invariabil |
Articulat | arpagicul | invariabil |
Genitiv-Dativ | arpagicului | invariabil |
Vocativ | - | invariabil |
- (bot.) (Allium cepa) ceapă mică, obținută din sămânță și care, răsădită, dă ceapa mare.
- (bot.) (Allium schoenoprasum) ceapă perenă pitică , foarte prolifică, cu aspect de tufă deasă, de la care se utilizează doar frunzele subțiri, tubulare, cu gust de usturoi, întrucât nu face bulb; este specifică bucătăriei franceze și germane, fiind utilizată ca verdeață.
Sinonime
Nota Bene
- Folosirea cuvântului „arpagic” referitor la Allium schoenoprasum este întâlnită pe anumite bloguri și situri, dar este adesea considerată incorectă. Dicționarul explicativ al limbii române (DEX '98) [1] precum și Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), [2] nu recunosc acest sens. Sursele din DEX online, care nu este afiliat cu Academia Română și care se referă la „arpagic” ca sinonim pentru schoenoprasum provin din perpetuarea unei intrări în Dicționarul Scriban din 1936, unde „arpagic” figurează ca substantiv masculin, ceea ce este o eroare deorece violează regulile formării pluralului pentru substantive masculine în limba română.
Vezi și
Traduceri
plantă; condiment
|
|
Referințe
- ↑ Format:citare DEX '98. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” al Academiei Române (1998). Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, Ediția a II-a, ISBN 973-9243-29-0, la pagina 61 figurează numai primul sens.
- ↑ Format:citare DOOM. Academia Română (2008). Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Editura Enciclopedic Gold, București, ISBN 978-606-8162-08-9, la pagina 54 figurează numai arpagic s. n.