bancher

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză banquier, italiană banchiere.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bancher
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bancher bancheri
Articulat bancherul bancherii
Genitiv-Dativ bancherului bancherilor
Vocativ bancherule bancherilor
  1. capitalist care, prin intermediul băncii,, dă bani cu împrumut sau finanțează în schimbul unei dobânzi sau al unei părți din profit pe capitaliștii sau instituțiile lor din industrie, comerț, agricultură etc.; proprietar sau mare acționar al unei bănci.
  2. (la unele jocuri de cărți) persoană care conduce jocul și dispune de o sumă suficientă de bani spre a acoperi mizele celorlalți jucători.


Traduceri

Referințe