Sari la conținut

beetle

De la Wikționar, dicționarul liber

(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie bitle, bityl, bytylle, care provine din engleza veche bitula, bitela, bītel < proto-germanică *bitulaz, *bītilaz („animal care mușcă”); echivalent cu (to) bite +‎ -le.

Înrudit cu daneză bille și islandeză bitil, bitul.

Pronunție


Substantiv

beetle, pl. beetles

  1. (entom.) gândac, gâză
    Some beetles are protected by law because they are rare.
  2. (nenumărabil) un joc de noroc

Sinonime

  • 1: (entom.) (fam., în SUA) bug

Cuvinte compuse

Omofone

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to beetle
Infinitiv to beetle
Prezent simplu
pers. 3 sg.
beetles
Trecut simplu beetled
Participiu trecut beetled
Participiu prezent beetling
  1. a fugi, a alerga, a se precipita
    He beetled off on his vacation.

Sinonime


Etimologie

Din engleza medie bitel-brouwed.

Adjectiv

beetle (comp. more beetle, sup. most beetle)

  1. bulbucat, umflat

Sinonime

Cuvinte compuse


Verb


Conjugarea verbului
to beetle
Infinitiv to beetle
Prezent simplu
pers. 3 sg.
beetles
Trecut simplu beetled
Participiu trecut beetled
Participiu prezent beetling
  1. a plana, a se profila, a ieși în afară
    The heavy chimney beetled over the thatched roof.

Sinonime


Etimologie

Din engleza medie betel, care provine din engleza veche bīetel. Înrudit bēatan („a bate, a lovi”).

Substantiv

beetle, pl. beetles

  1. (tehn.) mai, ciocan de lemn
  2. (tehn.) compactor


Verb


Conjugarea verbului
to beetle
Infinitiv to beetle
Prezent simplu
pers. 3 sg.
beetles
Trecut simplu beetled
Participiu trecut beetled
Participiu prezent beetling
  1. a bătători cu maiul

Sinonime

Referințe