bour

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Pictură reprezentând un bour (1)

română

Etimologie

Din latină bubalus.

Pronunție

  • AFI: /'bo.ur/


Substantiv


Declinarea substantivului
bour
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bour bouri
Articulat bourul bourii
Dativ-Genitiv bourului bourilor
Vocativ bourule bourilor
  1. (Bos primigenius) taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur.
  2. vechea stemă a Moldovei, închipuind un cap de bour (1).
  3. fier (înroșit) cu care se însemnau răufăcătorii, vitele, pietrele de hotar etc.
  4. partea de dinainte a tălpii de la sanie, întoarsă în sus (în forma coarnelor bourului (1)).
Timbru cap de bour din 1858


Traduceri