ciocoi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil din cioc + sufixul -oi.

Pronunție

  • AFI: /ʧoˈkoj/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciocoi
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciocoi ciocoi
Articulat ciocoiul ciocoii
Genitiv-Dativ ciocoiului ciocoilor
Vocativ ciocoiule ciocoilor
  1. termen de dispreț pentru un parvenit (mai ales la sate) din rândurile arendașilor, vătafilor etc.; ciocofleandură; (p.ext.) boier.
  2. (înv.) fecior în casă, servitor angajat la un boier.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din substantivul ciocoi.

Pronunție

  • AFI: /ʧo.koˈji/


Verb


Conjugarea verbului
(se) ciocoi
Infinitiv a (se) ciocoi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ciocoiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ciocoiască
Participiu ciocoit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a deveni ciocoi, a-și însuși apucături de ciocoi; (p.ext.) a se boieri.
  2. (v.refl.) (fig.) (rar) a fi slugarnic, a se linguși.


Traduceri

Referințe