cronometru

română

Etimologie

Din franceză chronomètre.

Pronunție

• AFI: /kro.no'me.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului cronometru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cronometru	cronometre
Articulat	cronometrul	cronometrele
Genitiv-Dativ	cronometrului	cronometrelor
Vocativ	cronometrule	cronometrelor

1. instrument de precizie care funcționează pe principiul ceasornicului, permițând măsurarea timpului până la fracțiuni de secundă (folosit la normarea proceselor de muncă, la determinarea rezultatelor în întreceri sportive etc.).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online