custa

română

Etimologie

Din latină constāre (Pușcariu 465; REW 2170; Pascu, I, 160; Drăganu, Dacor., I, 309-12; DAR), confer sard. kustare („a se întâmpla”).

Cuvânt învechit, se menține încă în Transilvania de Vest; a fost substituit, probabil prin omofonia cu costa („a costa”).

Pronunție

• AFI: /kus'ta/

Verb

Conjugarea verbului custa
Infinitiv	a custa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cust
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să custe
Participiu	custat
Conjugare	I

1. (reg., înv.) a trăi, a viețui, a exista; a dăinui, a dura.
2. a consta, a consista.
3. a ține în viață, a lăsa să trăiască (pe cineva).

Sinonime

• 1: trăi, viețui

Cuvinte derivate

• cust
• custare

Traduceri

a trăi

Vedeți traduceri pentru a trăi.

Referințe

• DEX online