cerne

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : cerné

română

Etimologie

Din latină cĕrnĕre.

Pronunție

  • AFI: /'ʧer.ne/


Verb


Conjugarea verbului
cerne
Infinitiv a cerne
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cern
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cearnă
Participiu cernut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) (adesea fig.) a trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine.
    Cerne mălaiul prin sită.
  2. (v.tranz.) (fig.) a distinge.
  3. (v.intranz. unipers.) (fig.) a ploua mărunt, a bura.
  4. (v.tranz.) (fig.) a alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

cerne m., cernes pl.

  1. inima (tulpinii), miez
  2. (fig.) esență, miez
    A desigual distribuição dos recursos é o cerne da questão da pobreza.

Sinonime