doar
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Variante
Etimologie
Pronunție
- AFI: /do̯ar/
Adverb
- (exprimă ideea unei delimitări sau restricții) numai.
- Stai doar o clipă!
- Doar tu ai venit.
- Răspunsul îi vine doar în zori.
- vezi bine, cum se știe.
- Doar nu m-ai căutat!
- Doar n-ai plecat!
- Doar atâta știu.
- poate; probabil.
- Va reuși doar până la urmă!
- Așteaptă doar o face vreo greșeală.
- în speranța că...
- L-a întrebat, doar va afla ce să facă.
- (reg., la începutul unei propoziții interogative) oare?
- Doar nu mi-oi feșteli onoarea!
Sinonime
- 1: abia, numai, tocmai, (reg.) taman
- 2: exclusiv, desigur, numai, singur
- 3: poate
- 5: (adversativ și restrictiv) că
Cuvinte apropiate
Expresii
- Doar că nu... = aproape că..., puțin a lipsit să nu...
- Fără doar și poate = fără nici o îndoială; neapărat
- Într-o doară = la noroc, la întâmplare, pe nimerite
Traduceri
numai
|
|
Referințe
friziană
(Frysk)
Etimologie
Probabil de origine proto-germanică *dur.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
doar c., doarren pl.
galiciană
(galego)
Etimologie
Din latină donare.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
portugheză
Etimologie
Din latină donare.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)