duck

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie *dukken < engleza veche *ducan, *duccan.

Înrudit cu scoțiană dulk, neerlandeza medie ducken, germana de jos ducken, germană ducken și daneză dukke, dykke.

Un verb secundar înrudit cu engleza medie duken, douken, care provine din engleza veche *dūcan < proto-germanică *dūkaną.

Confer și scoțiană dook, douk, friziană (de vest) dûke, neerlandeză duiken, germana de jos duken, germană tauchen și suedeză dyka.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
to duck
Infinitiv to duck
Prezent simplu
pers. 3 sg.
ducks
Trecut simplu ducked
Participiu trecut ducked
Participiu prezent ducking
  1. a se feri de, a se eschiva de la ceva, a ocoli
  2. a cufunda în apă, a scufunda în apă
  3. a (se) afunda
  4. a (se) apleca
  5. (fig.) a evita, a se eschiva de răspundere
  6. (spec.) a micșora sonorul

Sinonime

Antonime

Locuțiuni

Etimologie

Din engleza medie ducke, dukke, doke, dokke, douke, duke, care provine din engleza veche duce, dūce din forma *dūcan < proto-germanică *dūkaną („a (se) cufunda, a (se) apleca”).

Înrudit cu scoțiană duik, duke, dook, daneză dukand, dykand, suedeză dykfågel, neerlandeza medie duycker și germana de jos düker.

Substantiv

duck, (nenumărabil și numărabil; pl. ducks)

  1. (ornit.) rață
  2. (spec.) femela raței
  3. (nenumărabil) carne de rață
  4. (la crichet) scorul de zero-zero
  5. (fam.) termen de alintare
  6. (în Anglia, fam.) tip, prieten, cumătru, camarad
    Ay up duck, ow'a'tha?
  7. (argou, la jocuri de cărți) carte de joc cu valoarea de doi
  8. (spec.) grotă parțial inundată
  9. (constr.) clădire construită în forma de un obiect banal
    A luncheonette in the shape of a coffee cup is particularly conspicuous, as is intended of an architectural duck or folly.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Vezi și

Variante

Etimologie

Din neerlandeză doek, care provine din neerlandeza medie doeck, doec, din neerlandeza veche *dōc < proto-germanică *dōkaz („bucată de pânză, cârpă”).

Înrudit cu germană Tuch, suedeză duk și islandeză dúkur.

Substantiv

duck, (nenumărabil)

  1. (text.) doc

Referințe