dublură

română

Etimologie

Din franceză doublure.

Pronunție

• AFI: /du'blu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului dublură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dublură	dubluri
Articulat	dublura	dublurile
Genitiv-Dativ	dublurii	dublurilor
Vocativ	dublură	dublurilor

1. actor, cântăreț etc. care înlocuiește într-un spectacol pe titularul rolului.
2. persoană care înlocuiește un actor de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentru filmare etc.
3. țesătură (subțire), vatelină, vată, blană etc. care servește la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online