Sari la conținut

glory

De la Wikționar, dicționarul liber

(English)

Etimologie

Din engleza medie glory, glorie, care provine din franceza veche glorie < latină glōria. Provine din proto-indo-europeană *glōs-, *gal(o)s- ("voce, văicăreală").

Pronunție

  • AFI: /ˈglɔri/
  • AFI: /ˈgloʊri/


Substantiv

glory, pl. glories

  1. glorie, splendoare, strălucire
    In all its glory.
  2. onoare, renume, valoare
    The glory of his career.
  3. laudă, preamărire, proslăvire
    Glory to God.
  4. gloria

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
to glory
Infinitiv to glory
Prezent simplu
pers. 3 sg.
glories
Trecut simplu glorying
Participiu trecut gloried
Participiu prezent gloried
  1. a se bucura, a jubila
  2. a lăuda

Sinonime

Referințe