legăna

Vezi și : legănă, legaña

română

Din latină *liginare (< ligare = „a lega”).

Conjugarea verbului (se) legăna
Infinitiv	a (se) legăna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) leagăn, legăn
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) legene
Participiu	legănat
Conjugare	I

(v.tranz.) a mișca lin într-o parte și în alta un copil (cu leagănul sau cu brațele) pentru a-l adormi.
A legăna un copil mic pentru a-l adormi.
(v.refl.) (fig.) a se lăsa purtat, amăgit de speranțe deșarte.
(v.tranz. și refl.) a (se) mișca într-o parte și în alta; a (se) clătina, a (se) balansa.
Se leagănă în grădină.
(v.refl.) a se da în leagăn.
Îi leagănă în scrânciob.
(v.refl.) (despre oameni) a mișca ritmic (în mers, în pas de dans etc.).

1: (reg.) sălta, (Transilv.) țuțula
3: balansa, bălăbăni, (reg.) (se) dăina, (se) hinta, (se) huțuța, (prin Munt. și Transilv.) (se) scârciumi
4: (Transilv.) țuțula

a mișca lin într-o parte și în alta

Din legăna.