garnitură
Etimologie
Din franceză garniture.
Pronunție
- AFI: /gar.ni'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului garnitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | garnitură | garnituri |
| Articulat | garnitura | garniturile |
| Genitiv-Dativ | garniturii | garniturilor |
| Vocativ | garnitură | garniturilor |
- accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru.
- adaos constând din legume, salată etc., care se servește la friptură.
- piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă, micșorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid.
- grup de mai multe lucruri de același gen care împreună formează un ansamblu unitar.
- totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de același fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare.
- totalitatea pieselor de același gen ale unei mașini.
- ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren.
- totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formație.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online