garnitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză garniture.

Pronunție

  • AFI: /gar.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
garnitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ garnitură garnituri
Articulat garnitura garniturile
Genitiv-Dativ garniturii garniturilor
Vocativ garnitură garniturilor
  1. accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru.
  2. adaos constând din legume, salată etc., care se servește la friptură.
  3. piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă, micșorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid.
  4. grup de mai multe lucruri de același gen care împreună formează un ansamblu unitar.
  5. totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de același fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare.
  6. totalitatea pieselor de același gen ale unei mașini.
  7. ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren.
  8. totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formație.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe