manevră
Etimologie
Din franceză manœuvre.
Pronunție
- AFI: /ma'ne.vrə/
Substantiv
| Declinarea substantivului manevră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | manevră | manevre |
| Articulat | manevra | manevrele |
| Genitiv-Dativ | manevrei | manevrelor |
| Vocativ | manevră | manevrelor |
- (de obicei la pl.) deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; (p.ext.) luptă.
- pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război.
- ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele în direcția voită etc.
- ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din port.
- (concr.) parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc.
- manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc.
- (med.) totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții.
- Manevră obstetricală.
- (fig.) (mai ales la pl.) uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online