merlin

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Merlin
Merlin

română

Etimologie

Din franceză merlin.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
merlin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ merlin merline
Articulat merlinul merlinele
Dativ-Genitiv merlinului merlinelor
Vocativ - -
  1. (mar.) coardă subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, servind la matisarea parâmelor.
  2. (spec.) ciocan pentru asomarea animalelor la abator.

Vezi și


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie merlone, merlion, marlyon, merlyon, merlinge, care provine din franceza veche emerillon, esmerillon < limba francă (veche) *smiril („uliu, șoim”). Provine din proto-germanică *smirilaz.

Înrudit cu germana veche de sus smirl și nordică veche smyrill.

Pronunție

  • AFI: /'mɜrlɪn/


Substantiv

merlin, pl. merlins

  1. (ornit.) șoim-de-iarnă

Sinonime

Vezi și

Etimologie

Acronim pentru Moesin-Ezrin-Radixin-Like Protein.

Substantiv

merlin, (nenumărabil)

  1. (biochim.) gen de proteină activă în suprimare tumorilor

Sinonime

Anagrame

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din forma veche marlin. Poate în legătură cu latină marculus.

Pronunție

  • AFI: /mɛʁ.lɛ̃/


Substantiv

merlin m., merlins pl.

  1. (tehn.) fel de topor sau secure folosit la doborârea arborilor
  2. (spec.) merlin

Vezi și

Etimologie

Confer merlan.

Substantiv

merlin m., merlins pl.

  1. (reg., în Boulogne-sur-Mer, iht.) merlan

Sinonime

Referințe