merlin

Vezi și : Merlin

Merlin

română

Etimologie

Din franceză merlin.

Pronunție

• AFI: /mer'lin/

Substantiv

Declinarea substantivului merlin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	merlin	merline
Articulat	merlinul	merlinele
Genitiv-Dativ	merlinului	merlinelor
Vocativ	-	-

1. (mar.) coardă subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, servind la matisarea parâmelor.
2. (spec.) ciocan pentru asomarea animalelor la abator.

Vezi și

• abator
• ciocan
• parâmă

Traduceri

coardă subțire

engleză: marline (English)

franceză: lusin (français) m.

ciocan

franceză: merlin (français) m.

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Variante

• merline, marlin, merlion, marlion, marlyon

Etimologie

Din engleza medie merlone, merlion, marlyon, merlyon, merlinge, care provine din franceza veche emerillon, esmerillon < limba francă (veche) *smiril („uliu, șoim”). Provine din proto-germanică *smirilaz.

Înrudit cu germana veche de sus smirl și nordică veche smyrill.

Pronunție

• AFI: /'mɜrlɪn/

Substantiv

merlin, pl. merlins

1. (ornit.) șoim-de-iarnă

Sinonime

• (ornit.) pigeon hawk

Vezi și

• falcon
• hawk

Etimologie

Acronim pentru Moesin-Ezrin-Radixin-Like Protein.

Substantiv

merlin, (nenumărabil)

1. (biochim.) gen de proteină activă în suprimare tumorilor

Sinonime

• (biochim.) schwannomin

Anagrame

• limner

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din forma veche marlin. Poate în legătură cu latină marculus.

Pronunție

• AFI: /mɛʁ.lɛ̃/

Substantiv

merlin m., merlins pl.

1. (tehn.) fel de topor sau secure folosit la doborârea arborilor
2. (spec.) merlin

Vezi și

• hache
• marteau

Etimologie

Confer merlan.

Substantiv

merlin m., merlins pl.

1. (reg., în Boulogne-sur-Mer, iht.) merlan

Sinonime

• (iht.) merlan

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionnaire