ofensivă

română

Etimologie

Din franceză offensive, germană Offensive.

Pronunție

• AFI: /o.fen'si.və/

Substantiv

Declinarea substantivului ofensivă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ofensivă	ofensive
Articulat	ofensiva	ofensivele
Genitiv-Dativ	ofensivei	ofensivelor
Vocativ	ofensivă	ofensivelor

1. formă principală a acțiunilor de luptă ale armatei, constând în luarea inițiativei operațiilor prin care se urmărește distrugerea forței inamicului și cucerirea terenului pe care îl ocupă.
2. (sport; mai ales la jocurile cu mingea) atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse.
3. (fig.) acțiune puternică, concentrată, întreprinsă în vederea înfrângerii unei dificultăți, lichidării unei situații neconvenabile, cuceririi unui nou obiectiv sau unei noi victorii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online