pensă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză pince.

Pronunție

  • AFI: /'pen.sə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pensă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pensă pense
Articulat pensa pensele
Genitiv-Dativ pensei penselor
Vocativ pensă penselor
  1. mic instrument de metal compus din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit (în medicină, în tehnică) pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanțe care nu pot fi luate cu mâna.
  2. (în croitorie) cută scurtă interioară, ascuțită la un capăt sau la amândouă, prin care se mulează pe corp un obiect de îmbrăcăminte.


Traduceri

Referințe