pensă
Etimologie
Din franceză pince.
Pronunție
- AFI: /'pen.sə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pensă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pensă | pense |
| Articulat | pensa | pensele |
| Genitiv-Dativ | pensei | penselor |
| Vocativ | pensă | penselor |
- mic instrument de metal compus din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit (în medicină, în tehnică) pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanțe care nu pot fi luate cu mâna.
- (în croitorie) cută scurtă interioară, ascuțită la un capăt sau la amândouă, prin care se mulează pe corp un obiect de îmbrăcăminte.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online