piedică
Variante
Etimologie
Din latină pedica.
Pronunție
- AFI: /ˈpje.di.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului piedică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | piedică | piedici |
| Articulat | piedica | piedicile |
| Genitiv-Dativ | piedicii | piedicilor |
| Vocativ | piedică | piedicilor |
- factor care împiedică realizarea unui țel, care stă în calea unei acțiuni: stavilă, obstacol, impediment: dificultate, greutate.
- mijloc de a face pe cineva să cadă, împiedicându-l cu piciorul.
- (rar) greutate în vorbire.
- (concr.) unealtă, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau încetinirea mișcării unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la susținere etc.
- frânghie sau lanț cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i împiedica să fugă când sunt lăsați să pască.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.vb.) A pune piedică (sau piedici) = a împiedica.
- (loc.vb.) A (-i) pune (o) piedică = a pune cuiva piciorul înainte pentru a-l face să se împiedice și să cadă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online