platou
română
Etimologie
Din franceză plateau.
Pronunție
- AFI: /pla'tow/
Substantiv
| Declinarea substantivului platou | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | platou | platouri |
| Articulat | platoul | platourile |
| Genitiv-Dativ | platoului | platourilor |
| Vocativ | ' | ' |
- podiș.
- câmp amenajat pentru exerciții militare.
- Pe un platou larg se înălța fabrica.
- dispozitiv de formă dreptunghiulară sau circulară cu o față plană, pe care se fixează diferite piese în vederea prelucrării.
- semifabricat în formă de placă pentru laminarea tablei subțiri neferoase.
- tavă mare de porțelan sau de metal pe care se aduc mâncărurile sau prăjiturile la masă.
Sinonime
- 1: podiș
- 2: platformă
- 3: (tehn.) placă magnetică
- 5: taler
Cuvinte compuse
Traduceri
șes în regiunea înaltă a dealurilor sau a munților